| PE SCURT |
|
Recentul studiu realizat de CED România și Accenture, cu sprijinul Centrului European de Resurse pentru Accesibilitate AccessibleEU, a scos la iveală percepțiile și temerile românilor față de persoanele cu dizabilități. Acest studiu evidențiază diferențele majore dintre felul în care persoanele fără dizabilități și cele cu dizabilități percep integrarea socială a celor din urmă. De asemenea, raportul atrage atenția asupra nevoii de a alinia așteptările societății cu privire la dificultățile întâmpinate de persoanele cu dizabilități cu nevoile lor reale.
„Frica de a jigni”: o barieră socială majoră
Studiul arată că 66% dintre românii fără dizabilități se tem să nu jignească persoanele cu dizabilități atunci când le întâlnesc pentru prima dată. Această teamă de a nu aduce ofense este acompaniată de o lipsă de experiență în interacțiunea cu persoanele cu dizabilități (46%) și de o lipsă de cunoștințe despre diferitele tipuri de dizabilități (45%). Astfel, deși mulți români doresc să ajute și să fie utili, aceste temeri îi împiedică să acționeze. Studiul subliniază că informațiile insuficiente și lipsa de experiență concretă sunt principalele bariere care stau în calea unei integrări sociale eficiente.
Nevoile diferite ale persoanelor cu dizabilități
Cercetarea a analizat opiniile persoanelor fără dizabilități, ale celor cu dizabilități și ale îngrijitorilor acestora. Rezultatele au arătat că majoritatea persoanelor fără dizabilități (68%) consideră că sprijinul de la stat este esențial pentru persoanele cu dizabilități și că ar trebui să fie o prioritate. În contrast, persoanele cu dizabilități pun accent pe interacțiunile sociale, 82% dintre acestea considerând activitățile sociale ca fiind esențiale pentru o viață de calitate. De asemenea, 72% dintre ele subliniază importanța activităților culturale și recreaționale.
Cum amestecul atribuit Rusiei a valorificat nemulțumiri reale în România
Responsabilitatea integrării: statul sau societatea?
Studiul a relevat că 85% dintre persoanele fără dizabilități consideră că statul ar trebui să fie principalul responsabil pentru integrarea persoanelor cu dizabilități, în timp ce doar 33% cred că și societatea are un rol important. Pe de altă parte, 47% dintre persoanele cu dizabilități sugerează că și ceilalți ar trebui să își îmbunătățească nivelul de implicare. Îngrijitorii, în proporție de 72%, pledează pentru un suport mai mare din partea comunității. Acest lucru subliniază nevoia de a înțelege și accepta responsabilitatea colectivă pentru a facilita integrarea reală a persoanelor cu dizabilități.
Inițiative de conștientizare și implicare comunitară
Ca răspuns la aceste provocări, CED România și Accenture, cu sprijinul AccessibleEU, au lansat inițiativa „O familie de milioane”. Aceasta își propune să sensibilizeze publicul cu privire la nevoile persoanelor cu dizabilități și să extindă conceptul de familie dincolo de cea biologică, încurajând societatea să sprijine integrarea acestor persoane. Proiectul include inaugurarea unui monument simbolic, „Poarta unei familii de milioane”, plasat în București. Această poartă simbolizează pragul dintre izolare și integrare pe care societatea trebuie să îl depășească.
În final, studiul subliniază importanța implicării comunității în viața profesională a persoanelor cu dizabilități. Deși 72% dintre acestea și 78% dintre îngrijitori văd participarea profesională ca fiind esențială pentru o viață independentă, doar 40% dintre persoanele fără dizabilități consideră acest aspect important. Rămâne de văzut cum va evolua percepția publicului și ce măsuri concrete vor fi implementate pentru a susține aceste eforturi de integrare.
Problemele dezvăluite de acest studiu ridică întrebări importante despre rolul pe care societatea și instituțiile îl joacă în integrarea persoanelor cu dizabilități. Cum putem dezvolta și mai mult aceste inițiative pentru a crea o societate mai incluzivă și mai empatică?
