Creierul uman – mai lent decât un Wi-Fi: doar 10 biți pe secundă pentru gândirea conștientă, în ciuda a miliarde de biți absorbiți

Creierul uman este adesea considerat una dintre cele mai complexe structuri din univers, un adevărat miracol al ingineriei biologice. Cu toate acestea, noi cercetări sugerează că, în ciuda capacităților sale impresionante, creierul nostru funcționează la o viteză surprinzător de modestă atunci când vine vorba de procesarea informațiilor. În ciuda volumului imens de date senzoriale absorbit de corpurile noastre — aproximativ un miliard de biți pe secundă — procesele noastre de gândire funcționează la doar 10 biți pe secundă. Această discrepanță ridică întrebări fundamentale despre cum percepem și interacționăm cu lumea din jurul nostru și ce înseamnă asta pentru viitorul tehnologiei și neuroștiinței.

Viteza surprinzătoare a gândirii umane

Studiul condus de Jieyu Zheng de la Caltech a folosit teoria informației pentru a analiza zeci de ani de literatură despre cogniția umană. Rezultatele au fost uimitoare: în timp ce sistemul nervos periferic colectează cantități imense de date din mediu la viteze fulgerătoare, creierul filtrează acest input până la un firicel de 10 biți pe secundă pentru gândirea conștientă. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, o conexiune Wi-Fi tipică gestionează în jur de 50 de milioane de biți pe secundă.

Markus Meister, cercetător senior în cadrul studiului, a remarcat că această rată este „un număr extrem de scăzut”. În fiecare moment, extragem doar 10 biți din trilionul pe care simțurile noastre îi preiau, folosind acei 10 pentru a percepe lumea și a lua decizii.

Această aparentă ineficiență ridică un paradox: de ce creierul nostru, un organ care adăpostește 85 de miliarde de neuroni, funcționează la o viteză atât de redusă? Deși neuronii individuali sunt capabili să transmită mult mai mult de 10 biți pe secundă, producția colectivă rămâne constrânsă. Această constatare provoacă o re-evaluare a ceea ce știm despre capacitățile și limitele creierului uman.

Urgie Ecologică: Aproape 200 de Specii din Parcul Văcărești în Pericol Imminent Fără Planul de Management

Constrângerile evoluționiste și arhitectura neurală

Cercetătorii speculează că istoria evoluționistă ar putea oferi câteva răspunsuri la această întrebare. Primele sisteme nervoase au evoluat probabil pentru a sprijini navigarea, permițând organismelor să se deplaseze către surse de hrană și departe de prădători. Acest traseu evolutiv ar putea explica de ce gândirea umană modernă seamănă cu o formă de navigare — deplasându-se printr-un spațiu conceptual câte un gând pe rând.

În lucrarea lor, Zheng și Meister sugerează că acest proces secvențial este încorporat în arhitectura creierului. Ei scriu că „gândirea umană poate fi văzută ca o formă de navigare printr-un spațiu de concepte abstracte.” Preferința creierului pentru gândirea liniară se aliniază cu rolul său istoric în navigarea spațiilor fizice.

În plus, studiul subliniază faptul că oamenii au evoluat în medii relativ lente, unde procesarea a 10 biți pe secundă era suficientă pentru supraviețuire. Deși tehnologia modernă ne bombardează cu informații, viteza de procesare a creierului rămâne ancorată în aceste fundamente evolutive. Aceste descoperiri nu doar că provoacă o reevaluare a limitelor creierului, dar și deschid calea către noi întrebări despre cum această arhitectură neurală ne modelează percepțiile și deciziile.

Inovațiile uluitoare care transformă tehnologia bateriilor: Ce te așteaptă în viitorul apropiat?

Rolul tehnologiei moderne și limitele creierului

Viteza lentă a gândirii umane are implicații semnificative pentru neuroștiință și tehnologia viitorului. De exemplu, vizionarii tehnologici au propus interfețe directe creier-computer pentru a accelera comunicarea. Cu toate acestea, descoperirile studiului sugerează că astfel de interfețe ar funcționa încă la limita intrinsecă a creierului de 10 biți pe secundă.

Această limitare ar putea explica de ce comportamentul uman, de la jocul de șah la rezolvarea puzzle-urilor, implică pași deliberat secvențiali. Chiar și un jucător de șah care vizualizează mișcări potențiale poate procesa doar o secvență la un moment dat. Incapacitatea creierului de a procesa mai multe trenuri de gândire în paralel evidențiază un contrast puternic cu sistemele sale senzoriale, care gestionează mii de intrări simultan.

Markus Meister a subliniat necesitatea unor cercetări viitoare pentru a aborda aceste paradoxuri. Înțelegerea motivului pentru care creierul filtrează cantități vaste de date senzoriale într-un flux atât de limitat de gândire conștientă ar putea dezvălui noi perspective asupra designului și funcționării sale. Acest lucru nu doar că ne-ar putea îmbunătăți înțelegerea despre cum interacționăm cu sistemele naturale și artificiale, dar ar putea și influența dezvoltarea viitoarelor tehnologii care să se adapteze mai bine acestor limite neurale.

Un drum de poveste sub Pacific: „Calea de Cărămidă Galbenă” descoperită la 3000 m adâncime intrigă cercetătorii

Paradoxul ineficienței aparente

În ciuda vitezei aparent lente a gândirii, este esențial să considerăm contextul în care această viteză a evoluat. Ancestorii noștri au ales o nișă ecologică unde lumea era suficient de lentă pentru a face posibilă supraviețuirea. În majoritatea scenariilor, mediul se schimbă treptat, iar viteza de procesare a creierului este adecvată pentru a face față acestor schimbări.

Cu toate acestea, discrepanța dintre inputul sistemului senzorial și outputul creierului sugerează un spațiu pentru explorare continuă. Pot avansurile în neuroștiință și tehnologie să ajute la reducerea acestui decalaj? Sau sunt aceste limite inerente structurii și designului evolutiv al creierului? Aceste întrebări rămân deschise pentru investigație, încurajând oamenii de știință să caute noi modalități de a înțelege complexitatea creierului și de a depăși provocările pe care le pune.

Viitorul gândirii umane și al tehnologiei

Pe măsură ce oamenii de știință aprofundează aceste mistere, cercetările subliniază complexitatea creierului și invită la o reevaluare a presupunerilor despre capacitățile și constrângerile sale. Oferind noi perspective asupra modului în care interacționăm cu sistemele naturale și artificiale, aceste descoperiri pot influența dezvoltarea viitoarelor tehnologii care să se adapteze mai bine la limitele neurale.

În timp ce creierul pare să funcționeze încet, importanța contextului evolutiv nu poate fi neglijată. Aceste descoperiri ridică întrebări semnificative și provocatoare despre limitele și potențialul creierului uman. Este posibil să îmbunătățim viteza de procesare a gândirii prin intervenții tehnologice? Sau trebuie să acceptăm că această viteză a evoluat pentru a ne servi cel mai bine în mediile în care am trăit timp de milenii? Rămâne de văzut dacă viitorul va aduce soluții inovatoare pentru aceste dileme fundamentale.

Ți-a plăcut? 4.6/5 (25)